Am uitat sa fim oameni, plini de bunatate, plini de compasiune
Am uitat sa fim onesti, reali, sa iubim cu dor si pasiune
Am crescut mari si totul in noi a amortit intr-o rutina nesfarsita
Suntem mari, dar cu ochii mai goi si cu inima in piept ranita!

Suntem crestini, credem intr-o viata eterna, credem ca intr-o zi vom putea fi mai buni
Si traim undeva in viitor, ca vom incepe o viata noua incepand de luni!
Ne vom sfinti mai tarziu, vom trai pocainta mai real in anii ce vin!
Si murim zi de zi in iluzii, ganduri desarte si pe limba purtam doar venin!

Am uitat ce inseamna sa porti inima de copil, sa fii sincer pana la lacrimi in toate
Am uitat ca viata aceasta se termina la sigur cu o moarte!
Am uitat ca adevaratele valori se ascund in noi si langa noi
Si ca bogatiile lumii sunt chiar aici, dar le ignoram aruncandu-ne in griji si nevoi!

Va veni o zi cand vom da totul doar ca sa mai avem o clipa sa stam langa cei pe care-i iubim
Traieste acum fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi pe care in lumea aceasta o mai traim!
Cum ai dori sa iti termini firul vietii? Cum ti-ai dori sa fie ultima zi pe pamant?
Ce va spune Isus cand te va intalni? Ai trait ca un nimeni sau sfant? !

Fiecare zi e un dar, e o lectie, o bucurie nespus de frumoasa
Traieste-o azi in sfintire, ca si cum ar fi ultima ta zi glorioasa!
Caci intr-o zi chiar va fi cand va trebui sa pasesti in sfera cerului infinit
Fii bun, traieste acum, iubeste, asa cum mereu ti-ai dorit!